Prezbiopia este un fenomen natural asociat cu inaintarea in varsta, caracterizat prin faptul ca lentila ochiului - cristalinul - in mod normal moale si flexibila, devine tare si mai putin elastica. Acest lucru face ca aceasta lentila sa nu mai poata focaliza la fel de bine lumina care patrunde in ochi de la obiectele de aproape, cauzand astfel vederea in ceata la distanta de citire.
Prezbiopia nu este o boala, este o parte normala si naturala a procesului de imbatranire, si are loc la aproape toata lumea in jurul varstei de 40 de ani.
La oamenii tineri, cristalinul este moale si flexibil si isi modifica imediat forma pentru focalizare (prin procesul de acomodatie). Pe masura ce inaintam in varsta, cristalinul isi pierde elasticitatea. Acest lucru face ca ochii nostri sa nu se mai poata adapta la fel de rapid la schimbarile bruste de focalizare, de la distanta la obiectele apropiate. In final, ochii isi pierd abilitatea de a focaliza la distante diferite.
Oamenii cu prezbiopie cred adesea ca au inceput sa aiba hipermetropie; in timp ce ei pot citi semne de pe strada si pot privi filme confortabil, nu pot citi tiparituri mici, scrisul din carti, sau nu pot realiza munca de aproape, ca de ex. broderia. De fapt, in timp ce hipermetropia este cauzata de un ochi deformat, prezbiopia este rezultatul inflexibilitatii cristalinului.
Persoanele cu prezbiopie au mai multe optiuni:
-ochelari bifocali
-ochelari de citit
-lentile de contact.
Prezbiopia nu poate fi corectata prin chirurgie cu laser sau alta terapie de corectare a vederii.